yester -
liber între facturile zilnice și blancul zilei de mâine,
ca un matelot grec privind marea pe țărmul argintiu,
simt brizele unui viitor blând, fluturat pe culoare,
cum un vas de corsari dăruit orizontului personal.
îmi place uneori să mă trântesc familial în fotoliu,
odihnit și uitat ca în ramele unui pictor bătrân,
care de când mă știu fluiera rigoletto, bea cafea bună,
și cu un ochi mă cântărea existențial,
cândva am să văruiesc scoarțele zilelor înnorate,
precum părinții ne ascund tristețile lor,
am să ridic în cireși cămășile albe ale tatei,
și dumnezeu va ști că am capitulat cu bucurie.
voi deveni cuvintele simple copilului meu,
râu curgător într-o deltă încă nepoluată,
Poezie:
Comentarii
elian -
cadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
Aranca -
un poem imbracat in haine de sarbatoare la curtile orizontului. citeva imagini deosebite: "cândva am să văruiesc scoarțele zilelor înnorate, precum părinții ne ascund tristețile lor" sau "am să ridic în cireși cămășile albe ale tatei". o simbioza intre subiect si proiectia lui atemporala. pe crevasele sufletului un pictor batrin schiteaza drumurile inca nelimpezite ale cuvintelor ce vom deveni.
yester -
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
cami -
îmi place prima strofă, constituită dintr-o combinație frumoasă de idei, nu contrare, dar nici asemănătoare...obișnuitul existențial, din primul vers, alături de o poetizare a ideii de viitor, frumos prezentată în următoarele versuri, precum și în a treia strofă și apoi în ultimele două versuri ale poeziei:) îmi place apoi, în strofa a treia ideea unei înlocuiri, parcă, a unor sentimente cu altele, poate a mascării tristeții, așa cum o fac adeseori părinții față de copiii lor, dar ideea acelei capitulări, eu o văd, mai degrabă, ca pe un legământ (părerea mea) :)
yester -
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)