tu un mers prin mine
precum trecerea lucrurilor eu
arcuinda formă a mâinilor
în albastru akedia
*
mersul lui prin el însuși: pentru că drumul lui îi este
suficient sieși. ca un dumnezeu firesc
atunci când șuieră nordul
scoica tăinuindă a nopții
*
închide gândul între ochi și pleoapă: ce vezi
roșu de azalee pântecele. de acolo adun
seva tăcerilor străvezii
ca un acoperământ în iubire
*
el spune: dușmanii mei sunt nevrozele mele
mă înlocuiesc în trecerea mea pe lângă dumnezeu
și atunci: de ce aș mai ține întunericul în buzunare
și cu ce aș mai cumpăra încă un răsărit sau pe unul charon
*
ea spune: de aceea tac pietrele
pentru că în ventriculii lor curge o liniște verde
iar oasele lor s-au adunat într-un singur ghem
de la care începem noi cu toate numele noastre
*
ce culegi de pe tine: o scamă a spațiului
de sus rădăcina celorlalți de jos dumnezeul lor violet
din față talpa lor de cer din spate
sângele cercului
*
ce începe de la degetele tale:
un echinocțiu al semnelor o foaie albă
dictando în locul fișei de lumini
și ce se termină
Comentarii
taraborez -
La un moment, prin strofa a doua sau a treia (vorba vine strofă, mie mi se par de sine stătătoare) ceva îmi suna ciudat. După ce m-am logat n-am mai văzut. Deci ori ai modificat, ori mi s-a părut mie. Îmi place ce am citit, mici bijuterii le socotesc. N-am înțeles însă în ultima "strofă", poate mergea mai bine alceva în loc de "fișei", eu am citit (din grabă, firește) "fășiei" și mi se părea că ar avea mai mult sens. Cu prietenie, RV
Virgil -
ce e akedia?
Ela -
Sensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
Ela -
Despre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
alma -
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
Sixtus -
Imi place! Cand nu-mi place, n-am chef sa spun. Nu sunt critic literar.Sunt doar un simplu cititor de poezie. G.M.
alma -
Sixtus, mă bucur că îți place. Mulțumesc pentru semnul trecerii tale aici.
Hanny -
Acuma nimeni nu asteapta de la mine critica strict poetica. Ci doar sensoriala si poezia-n sine ori fiecare strofa luata separat care-i de sine statoare in fond mi-a placut. Si m-a dus cu gindul, intr-un alt fel la rabayate. Mereu fac comparatii ca am un defect de-a pune ce-mi place pe loc linga ce mi-a placut o data-altadata.Da, dusmanii mei sint nervozele mele. Dar si prietenii mei. ai nostrii.In final nimic nu-i mai sanatos in viata decit sa-ti cunosti si apropii...nevrozele.( cred ca pun prea multi de ii) ma iarta ,Hanny:)
alma -
Hanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
Hanny -
Alma, am mai trecut pe-aici, da-n liniste. Apoi m-am hotarit ca parerea mea tot tre' s-o spun chiar fara habar de ars poetica. Ca io-s cetitorul in toata spelndoarea lui :)..nevrotica.