la marginea orașului erau gropile
nimeni nu știa cum au apărut sau de ce
cînd cineva cădea în una din ele
oamenii se opreau o clipă cu angoasă
ca într-un fel de veșnicie răsturnată
vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului
preotul își punea crucea într-un colț
copiii își părăseau jucăriile de lemn
dentistul își oprea cleștele
pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă
și începeau să cînte precum păsările
un fel de fluierat sacadat ca o prevestire
pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre
probabil sătulă să-și caute lumile calde
a hotărît să moară acolo
din clipa aceea nimeni nu a mai putut să mai imite păsările
nici nu a mai simțit nevoia să o facă
toți oamenii și-au ales o groapă și și-au pus morții acolo
uneori vin noaptea și privesc sfioși
așteptînd învierea păsărilor
Comentarii
yester -
... un poem reușit prin cursivitate, idee, stil și tropi. parcă îți amintește de Cel care are grija și de păsările câmpului. pentru structura lipsită, părerea mea la o primă citire, de fisuri, pentru lirismul mascat ca un machiaj pe chipul unui clown cât și pentru Idee. remarc versurile: ca într-un fel de veșnicie răsturnată vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului preotul își punea crucea într-un colț copii își părăseau jucăriile de lemn dentistul își oprea cleștele pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă și începeau să cînte precum păsările un fel de fluierat sacadat ca o prevestire pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre probabil sătulă să-și caute lumile calde
Aranca -
eu ma gindeam la The Birds...ca o continuare. ca o revenge of nature...sa asteptam ca si ceilalti impasibili: "toți oamenii și-au ales o groapă și și-au pus morții acolo uneori vin noaptea și privesc sfioși așteptînd învierea păsărilor" well, e doar ceva care a inspirat regizorul si care s-a intimplat in 18 August 1961 la Santa Cruz, California, aproape de tine. Ha nadie le gusta Alfred Hitchcook?....
Sapphire -
Da, din când în când citesc pe pagina ta câte o istorie spusă atât de lin, simplu și neașteptat totodată, cu doza exactă din fiecare ingredient... Poate că, în definitiv, sunt anumite mituri de care nu putem desprinde, iar zborul este unul dintre ele. Un fel de cândva știam să zburăm, acum doar ne aducem aminte ca prin vis... O poezie pe graniță, Virgil. Să nu întrebi care. Eu aș elimina doar "în una din ele" din versul al treilea, ce spui?
florin -
da! aici vine o penita, pentru ca "in stratul doi" si chiar mai adanc exista o emotie care nu poate fi spusa folosind alte cuvinte; sau poate fi spusa cu alte cuvinte, dar ar fi tradata. ce este o vesnicie rasturanata? care este cealalta fatza a vesniciei? oare nu este vesnicia o "banda a lui moebius" pe care tot incecam sa ne catzaram?? si, apoi, pasarile mor, dar zborul nu... oricum au rasturna vesnicia, el e vesnic...