din volumul "Contre-jour"/ du recueil "Contre - jour"
viața îmi curge în frunzele cu miros amar
de crizanteme mușețel margarete și troscot
liniștea noastră verde
vântul o transmite
cum se cuvine
în univers
într-un val de timp
târziu la reflux
îmi voi aminti
imperfect
în fugă
viața vegetală
particule de emoție
se înalță și se sparg
nelimitat departe
în timpul paradisiac.
. |
Ma vie afflue en feuilles amères
de chrysanthèmes, camomille,
marguerites, rénouée des oiseaux.
Le vent charrie
notre calme vert
paisiblement
vers l'Univers
en vague de temps.
Tard, à reflux
je m'en souviendrai
confusément,
involontaire.
Particules de mon emotion,
comme boules d'air expirées en eau,
s'élevent et éclatent
très haut
dans le temps paradisiaque.
. |
Lingua:
Comentarii
Virgil -
singura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
Ioana Dana Nicolae -
Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
Virgil -
comentariul meu a fost pur "la literatura", nu la altceva, te asigur. nu neg ca s-ar putea ca tu sa fi simtit ceva. Dar pe mine nu m-ai facut sa o simt Sau poate oi fi devenit eu mai ne-simtitor in ultima vreme cu atita munca administrativa
stefan doru dancus -
Citesc frecvent astfel de texte. Ar fi bine sa revii cu tavalugul peste poem si apoi, dupa ce cade o zapada peste suprafata astfel igienizata, sa urmaresti cuvintele care au rezistat acestui "holocaust". Unele incoltesc si apar, pline de vigoare. Asa le-am simtit pe unele. Pe altele - nu. Sa ai pace, Dancus
Virgil -
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
NMP -
Un univers à la trame végétale, où s’entrecroisent, s’entrelacent, s’entretissent des pensées dans le fleuve de l’existence humaine, sans compte à rebours possible. Un échange éthérique entre deux mondes – végétal et liquide- aux états dont la transformation est inéluctable, une pensée épurée, dans un temps « idéal » « idéalisé »… idées pensées, éclatement de l’être et de l’espace temps composent ce poème assez hermétique, qui va plus loin dans le concept du devenir non conscient en marge du temps. Une expérimentation poétique intéressante, Ioana. Je pense avoir saisi l’essence de ces feuilles au goût amer dans un espace de « liberté sacrée » (timpul paradisiac) que chaque être humain recèle en lui et dont le potentiel n’est pas suffisamment exploité.
Ioana Dana Nicolae -
Oui, mon amie Nicole, c'est une expérimentation poétique dans l' espace de "liberté sacrée ", difficile et belle, sainte...methaphysique. Je te remerçie!