Miruna -
dimineața simt că în spatele tău/
e o ușă pe care nu o pot deschide/
la fel cum dincolo de mama/
e o fetiță cu rochie galbenă/
care plânge când vede un paianjen
în baie/
vreau să plec/
tenișii îmi cresc prin piele/
și alerg prin tine/
ca într-un cimitir de mașini/
Poezie:
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Miruna, apreciez consecvența cu care te cenzurezi, ai ajuns la esențializare, la idei și imagini comprimate și apoi la un colaj foarte expresiv. Îmi plac secvențele, în afară de ultima care implică o scădere a tensiunii: de ce un cimitir de mașini? și nu altceva? Aici trebuia ceva mai dur, mai tăios...gândește-te (în Parcul de lângă Mitropolie s-a tuns iarba și miroase crunt a verde/ poate treci...să cauți inspirația)
Miruna -
multumesc, doamna Geacar, nu stiu la ce m-am gandit, mai bine spus nu m-am gandit la nimic, asa am simtit. o sa trec prin parc in curand si , cand o sa simt, o sa schimb poezia :)