img. "umma", virgil titarenco - © 2007







vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.

emiemi



cină de taină

sunt zile în care bărbatul se naște din
coasta femeii
sunt nopți în care îngerii devin
anestezice
sunt zile și nopți în care stau agățat
între cer și pământ
nu mă pot hotărâ ce fruct să mănânc
pe ascuns

tu ai adus pâinea eu am adus vinul
și cina de taină e gata
tu râzi eu râd mă întrebi de cursul valutar
apoi îți spăl picioarele
în semn de adio

Younger Sister



ochiul meu verde visează albastru
în jurul lui atîtea măști
o mască pentru fiecare chip
am adunat o mie
îmi lipsește doar una
ochiul albastru visează verde
lichide o mie de cristale
quanticul țipăt de pescăruș
pe cerul primăverii o singură stea
o așteptam în fiecare dimineață
an după an
clipă însîngerînd
muchii tăioase de prismă

am măști pentru fiecare chip
pentru răsărit am numai una

tengo el designio -de parar el curso de la barbarie
del diario sacrificio
contarle contarle
al sultan un cuanto apasionante

Sword



Frumoasă ești din amintire,
prințesă din lacrimă dulce te-adun
să te-ntregesc doar prin iubire
și-n focul tandru să te-ador...
Nu caut trecut
și nu urmez viitor:
trăiesc aici cu tine
durerea de-a fi muritor.

Aranca



sufletul acelei femei
e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri
depărtările au plânset de crini
șapte trepte diatonice
ninge acum prin arhipeleagul inocenței

știai
și nu ai adus cu tine decât mareele
să-ți poarte numele

queen margot

sarí -iubitul meu e un pária

e liniște
fetele ard bețe de ylang
lângă o jerbă nouă și se roagă

khali, iubitul meu e un pária,
plânge auna
celeilalte, fumul ce se ridică în aer îi spune
o poveste cu un maharajah
privește, arjun, cum ploaia își țese din noapte
sariul transparent de ape ca o scară

khali, îmi văd iubitul venind, fără cămașă, fără destin,
desculț, o, khali, am să mă arunc în râu,
primește înainte sariu-ul meu,
țesut pentru o nuntă ce nu va mai fi, îmbracă-l tu

în poarta templului
o fată păzește întunericul
iar o alta ajută zeița să se îmbrace,
ca într-un bungalou, o mamă aspră și două fiice,

pe piatra de jasp a ploii trei petale

suspin

lucian



Descălecare în Occident

Descarc razele luminii din ochii tăi largi,
Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești.

Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient,
De fermecătoare minuni aromate și de cafea,
Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind
Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr
Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc,
Ca stâncile din marginea lumii…

Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc
Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare.

Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară
În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc
Îndoind linii pline de esențe apăsând
Peste cuvintele mele figuri geometrice
Enorme de tăceri și priviri.

Între întuneric și lumină este un joc de umbre,
O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.