Tremur …
Etern în nebunie mă confund,
În isteria ce molcom și lacom insistă să se rupă,
în ultima bătaie, ultimă fâșie,
Din mine,
Pierdută…

Adânc …
Uit din ce sunt facut,
Adulmec materia primară,
Mă înnec cu duhoarea, natură a primelor mele sunete,
Cad bătut, infect mă duc,
În moarte…

Urlet…
Scos cu un scop tembel,
Pentru a pastra ceva din ea ce trist s-a dus acum,
Prea mult timp, aștept să reinvie,
Nimicul…

Pagân…
De la început pană atunci,
Creat de alt tembel ce nu va trăi în liniște,
În lacrimi mari, stropit va fi,
Un râset…

Slăbit,
Te apleci să rupi un gând,
Total opus de al meu prea fericit sfârșit,
În el te fierbi și arzi mocnit,
Într-o secundă…

Un sân…
Dezgolit fară un scop anume,
Te atrage ca un muribund prostit ce ești,
Te prinde, te răpune,
În infinit…