stau nişte calomniatori la colţul străzii
vorbesc zidurilor despre moartea mea
dar eu sunt doar un copil în lumea aceasta
hrănesc prin biberon ca pe un prunc
o insectă zboară prin mine
se ia la întrecere
cu fluturii nopţii

mi-ai amintit că la amiază
fiinţa mea levitează
dacă privesc în oglindă
văd doar zidul din spatele meu
cobor treptele templului mirat
că nu-mi alunecă umbra pe dalele împietrite
îmi strigă din adâncul fântânii eşti mort

mi-au bătut clopotele
nu mai respiră nici un gând