în mijlocul camerei hainele
schelete de pe care vulturii au ciugulit carnea
deschid ușa larg las aerul să intre
și aerul mă izbește mă proiectează-n pereți
ca un suv lovind cîini pe autostradă

fac dragoste tot mai lucid
nebunia în care smulgeam nasturi a dispărut
nebunia în care mușcam lobul urechii și rămîneam cu el în gură
a dispărut
la spital doctorii m-au tratat cu valium și marțipan
mi-a fost bine o vreme
sperma se lipește de trup
ca saliva de rîndunică

straniu și dezolant acest loc în care mă aflu
ca o tigvă prin care orbecăi de unul singur
ies în oraș cu senzația mortului care crede
în viața de după
pe trotuar puzderie de femei
hecube ce-și plîng hectorul atîrnat de un car

*

departe
atît de departe e granița firească a lumii
au înghețat toate lacurile
o voce îmi sună în cap hai
curaj
marea traversare a început
trag zilele după mine ca pe o sanie
în care femeia mea aleutină
stă înfofolită în blănuri

cumplita senzație că sunt vînător de balene
aștept să mi se întîmple ceva
orice nu știu să dau nume
oricum să fie ceva mare

*

mă pregătesc de plecare
mama îmi spune să nu suflu o vorbă
despre ce se întîmplă în creier
coapsele tale le simt înghețîndu-mă
nebunia a dispărut

și aerul mă izbește mă proiectează-n pereți
ca mirii din sat darîmînd porțile
în căutarea miresei

*

unde ești tu
unde sunt eu
în mijlocul camerei hainele
ca niște oameni fără suflare
fac dragoste tot mai lucid
mușc sfîrcurile ca pe o hostie
nu simt nimic

ca variola maimuțelor
oboseala s-a ghemuit în mine
și îndoiala

metroul spindecă aerul stătut
în burta lui oameni de toate mărimile se îngrămădesc spre ieșiri
nu e nicio ieșire aici

*

mă pregătesc de plecare
în mijlocul camerei hainele
nebunia a dispărut

și ochii închid și ochii deschid