m-am gândit sa-ti scriu despre fluturi
despre fântâni
despre apele Domnului
în fiecare noapte
un fluture mare albastru
își lipește aripile lungi subțiri de patul meu
sta doar câteva secunde
lipit de visele mele
nu știe cum mă scald în apele Domnului
nici despre fântâni
nu știe nimic

mi-a atins doar o singură dată oglinda
m-a trezit
apoi a zburat
m-am strecurat în urma lui la fereastră
pășeam încet
am zâmbit albastru pustiu
e trist când plecă fluturii
mi-am luat al doilea pahar cu apă
gol
n-am răspuns
apă pentru fluturii mei
din fântâni nu din apele Domnului
apa din mine
apa sărată pentru setea lor roșie
pentru schimbul de aripi
un fluture mare nu zboară niciodată pe pământ
am uitat
dar m-am gândit sa-ti scriu
despre fluturi