Ard
în viaţă îngheţată
deschizându-mi ochii,
îţi netezesc buzele,
să topesc iluziile
născute-n roua de zori...

rog speranţa subţire de vis
să-mi lase iluzia dobândă
peste freamătul anilor trecuţi,
să-mi umple paharul
cu vinul
din venele nopţii
iubire s-au scurs

Focul
topeste tăcerea zăpezilor din noi
cenuşa cu trup tremurând,
rămâne-n imensa poartă de lemn.

şi te iubesc!