Tata era un atelier de reparaţii diverse
dacă stricam vreun obiect
sau veneam cu o roată de bicicletă făcută opt
mă bătea cu palma pe umăr
le repara râzând fără să mă certe
avea un atelier ascuns undeva în el
unde-şi ţinea sculele
şi uleiurile de gresat cuvintele broşurilor cu instrucţiuni
eu eram singurul lui client
poate de aceea râsul
depanatorului de diverse
era atat de diferit
îl puteam vedea şi auzi numai eu
nu primea nimic în schimb
se mulţumea doar cu fericirea citită în ochii mei
într-o zi m-am întors mai târziu ca de obicei
l-am găsit dormind cu inima unui ceas deşteptător în mană
acele se pironiseră în degetele lui
aflasem atunci că reparatorul meu nu era indestructibil
era ca orice tată
care pleca pentru o reparaţie
în urmă au mai rămas rănile genunchilor copilăriei
cicatrizate de săruturile lui.