imperiala lună
a vechilor vacanţe
în car de aur
trece

căldura-mi descompune atomii
striviţi de leneşe secunde

august duminică prelungă
mi se răsfaţă-n gânduri
ca o cochetă fată cu pielea arămie
cu sânii mirosind
a piatră încinsă

amurgul agăţat de cer
lunecă uşor
aidoma bretelei tale
văzută printr-un ochean
de legendar şi amintit
pe-un umăr
adumbrit de o ceaţă

sunt singur
de parcă aş avea ani
şaisprezece
şi în aşteptarea ta
i-am gonit pe toţi departe