Ani -
în adânc de fântână
luna buciumă
leneşă
lasă privirea să se prăvălească
în cuibul căldişor de case
prin măsele de nori
zdrumicate lumini-
funii de fum
răsucesc
zăpezi negustate de albine
sfărâmă tăcerea sub crengi
nămeţii-s cât gardul
poteci năpădite de ciulini nu se mai văd
viscolul întoarce din drum
câinii fără stăpân
şi care pline cu lemne
ici-colo
câte un colindător îndrăzneţ
bate la poartă:
uşă-i deschisă
focul din vatră nu-i stins
gazdele-s treze
masa-i gătită de sărbătoare
şi-n înaltele ceruri
la poarta Raiului
de ziua de naştere a Mântuitorului
îngerii cântă o urare
o clipă- dintr-o veşnicie
pământul şi cerul
oamenii şi îngerii
tot una-s:
uniţi printr-o binecuvântare
La mulţi ani!
Poezie:
Comentarii aleatorii