nu mai urcau muntele uitat
cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă
și uitai să mai visezi toamna asta fără de îngeri
fără desemn
quizás, quizás, quizás

la margini de ape
îndoliați sturioni legănau văzduhul în funii
lumina târzie nebunii
y así pasan los días

nu mai urcam muntele uitat
respirația norilor mi-e priveghiul
tu neștiutul
como me duele perderte

insulă de veghe noaptea