ai grijă unde pui talpa, tinere, pe această șină caldă ca pâinea
întinde mereu brațele tare și pieptul ți-l umflă cât poți
strânge peste tot ce-ai iubit pleoapele tale, înăuntrul tău pune o scară
pune o stavilă între tine și tine și, apoi,
fără crezare deschide-ți din a vârfurilor degete ochii

vei vedea atunci și acolo fără de liniște cum pietrele arse de gaz se zbicesc sub o pată de nor
și ca o trestie goală te vei chirci de la sine
vei auzi unde și când mugitura-nfundată a copacilor plesnindu-și vârfurile-ascuțite ca niște unghii zgâriind burțile norilor
și ca stâlpul unei case te vei cătrăni din senin
vei undui cu buza ca o zvârlugă la gura vreunui suflet care te va soarbe cu degetele sale
și ca gura unei fântâni secate te vei plictisi
vei suge bobul de mac și bobul de suflet scurs în lingurița de aur de sub coșul pieptului
și ca un tată vei păstra tot răul în tine
astfel frumos vei mirosi, tinere, ca un câmp de bătaie
și vei păși cu grijă pe inima ta

până vine, vine șuierul, luminoasa înapoi peste cap asvârlire, scânteia zbânțuind în aerul negru,
marșul și fulgii îl vor treiera atunci și acolo
unde și când mai ai timp de un pas, tânără umbră
înapoi înainte în sus înapoi
mai e timp să vedem și să credem
așezați pe bordură, în dreapta, o mie de îngeri goi făcând semn scurt cu mâna
în stânga, o altă mie de draci, balansându-și piciorul?