privesc cerul
se întorc iubite cocorii
ciocurile lor intră în mine
purtând furia glonţului ricoșat
din inima iernii

punem dragostea la rădăcina unui înger
numărăm secundele
în care nu o putem aştepta
primeniţi de duminică

frigul pleacă luând după el
crivăţul şuierat peste câmp
o vreme nu spunem nimic
apoi
împărţim hohote de râs ca pe o bucată de pâine
stropită cu vin