ar fi trebuit
să uităm jocul de-a romeo şi julieta
să privim mult mai serios viaţa
din acelaşi foişor de frunze şi noduri în lemn
cel puţin o dată pe an
să ajustăm bastoanele reglabile la aceeaşi înălţime
peste covorul cu trandafiri din dormitor
să rămână doar cercuri perfecte şi adânci
până când numele ni s-ar fi şters
sub urma albastră a verighetelor
până când toate ar fi strălucit şi ar fi fost uitate
şi argintăria veche şi bolul de porţelan bavarez
pentru fructele de pădure din grădină

el ar fi trebuit să nu stea picior peste picior
după ce greierii au tăcut
să dea nume adevărat constelaţiilor ascunse
sub acoperişul nostru
unde eu aş fi continuat
surdomută
să legăn pruncul încă nenăscut