mai bine-aş lua o pasăre în gheare
i-aş da deodată drumul
doar pata aceea
doar atât

citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi
mă uitam într-o parte şi-atunci a trecut
mereu pe lângă mine
femeia din cuibul ăsta transparent
de aici

am găsit-o într-o piaţă
întârziase puţin
sticlirile geamurilor şi stâlpii de metal
acolo unde erau odată o fântână şi pomi şi oamenii stăteau ca niste oglinjoare mici mereu aburite
atunci mi-aş fi putut promite
picioare mai bune şi poate un cap mai frumos
de arcaş

în fântâna aceea intrasem cu picioarele goale odată
ştii cum e când piatra din jur se macină şi-apoi se crapă
se poate muri din iarbă
se poate muri pierzând pur si simplu momentul

şi totuşi sunt aici
aşa cum ai scutura o pară necoaptă
doar sunetul seminţelor înăuntru

mă uit la ceva cu mult, mult mai departe
şi mult mai bătrân decât urma asta prea proaspătă
oamenii şi lucrurile se rostogolesc împreună
parc-am fi nebuni de iubire
atât de nebuni încât păstrăm toate urmele

cand ceasul din piaţă mi-a topit rochia albă
mi-am trecut batista prin aer, sudoarea era un praf auriu
n-a fost nimic
de care să mă prind
şi-atunci am trecut cum ştiam

citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi
ne uitam într-o parte şi-atunci a trecut
un tip cu-o oglindă enormă, era atât de mare încât deschisese braţele
şi cuprindea în ea toată strada