ar trebui oare să îmi pese de flori
sau de convențiile unor proporții care îmi amintesc de frontonul unei gări
din care am plecat cîndva
jurînd să nu mai iubesc
ar trebui oare să ascult interminabilele povești cu îngeri
ale unor oameni care nu se pot închina decît la chipuri cu contur aurit
în timp ce obosesc citindu-l pe eliade
ar trebui oare să îmi sun mama într-o zi cînd îmi amintesc de ea
mai mult decît într-una în care
îmi amintesc doar lucrurile care mă despart de adevăr
ar trebui oare să las primul copil care mă întîmpină
să poarte vina războaielor mele
pînă în cenușa ochilor lui
promițîndu-i o lumină despre care am auzit
dar pe care nu o va putea purta niciodată
și dacă nimic din acestea nu ar trebui
atunci de ce în fiecare dimineață
mă simt vinovat