copile
să nu uiți călimara clocotindă pe foc
și catapeteasma întinsă pe șevalet
ai grijă de laba rănită a clanței
și mai ales de mantaua mea de poet
nu uita să torni apă în gurile rele
să-nchizi poarta deznădejdii spre răsărit
cheamă nebunii de prin grădină
și pune sabia de gală să stea la coclit
deschide fereastra să intre războiul
aruncă în leagăn oștirea de morți
întoarce obrazul cînd lumea dă buzna
și toarnă cenușă în cuibul de hoți
desfă primăvara din mănunchiul de iele
gonește nălucile de prin vecini
răspunde cînd strigă femeia cu semne
și cară nisip în carafa cu vin
în urmă adu-mi și mie o moarte
din acelea cum nu se mai fac pe la noi
să nască mioare în pădurea de stele
iar nemurirea s-adoarmă pe plaiul cu boi