bunica a avut dreptate

imaginea utilizatorului kalipeto
nimic

de o vreme-ncoace
visez lămâi;
din acelea mari,
de un galben strălucitor.
se face dintr-odată linişte,
un oftat prelung,
apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului...
lămâile cad pe gresia roşietică
întotdeauna în acelaşi loc.
o lamă de cuţit, ruginită,
trece impasibilă prin coajă
secţionând perfect fiecare lămâie.
ia şi mănâncă,
mă îmbie bunica.
zeama rece mi se prelinge pe degete,
pe piept...
nu spui nimic?
privirea ei devine frânghie
încolăcindu-se în jurul meu,
desfac braţele larg
şi alunec prin galben
ca printr-o poartă deschisă.

Comentarii

O metafora deosebita:

O metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.

un text care suna foarte

un text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.

Spre deosebire de Sorin

Spre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.

Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.

Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".

"secţionând" - mult prea tehnic termenul.

Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.

În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.

thx, Sorin! imi place grozav

thx, Sorin! imi place grozav de mult locul lasat spre zborul ala imaginar, oricare ar fi el! fiecare e liber sa aleaga directia de zbor! iaca si motivul pt care dintr-alea mari s-a transformat in din acelea mari:)

Raluca, multam pentru revenire si nesuparare dupa anti-ingerul cu pricina. absenta de care spui in comentariu imi e atat de importanta ca nu ma lasa inima sa umblu pe acolo. as schimba, dar nu gasesc ceva potrivit... mai caut. in ce priveste "pieptul" de acolo, cred ca e un punct care se descopera simplu diferenta feminin-masculin, chestiune de senzatie. sau poate nu o fi chiar atata profunzime in partea aia de text. multam inca o data.

Bunic A.A.A. vut dreptate... Ok, partea buna a poeziei ia-o ca pe un semn de recunoastere a gresitei perceptii pe care am avut-o cu privire la felul tau de a comenta ceea ce scriu eu:) referitor la cele comentate despre text: "mana dreapta" e o expresie des folosita in textul biblic si banuiesc ca de pe acolo mi se trage. cand ai vreme, in caz ca nu ai facut-o deja, da o "cautare" si vezi ce fain suna "mana dreapta" in diferitele contexte. "sectionand" - tehnic rau precum spui. am incercat sa il combin cu "ruginit", imperfect pentru actiunea cu pricina, ca sa iese imaginea "perfecta" a unei lamai taiate exact... asa e, trebuie finisata. in ce priveste finalurile, la fel ca in sah, sunt cam varza. de-asta prefer sa castig in jocul de mijloc. o sa revin asupra textului. multam de cele scrise!

silviu nu e loc de vreo

silviu

nu e loc de vreo suparare, sunt(em)aici texte si atat. Anti-ingerul nu mi-a spus nimic, nu m/a gasit nicaieri, sa spun asa, pe cand poezia asta mi-a parut buna, dintre cele care iti raman cumva pe retina.Uite si acum dupa ..."periere" textul imi pare curat si mai frumos inca. mi-ar placea sa mai citesc in genul asta.