bărbații afumă carnea în butoaie de tablă
rîd gros și rîsul lor acoperă sîngele proaspăt
rîd gros și rîsul lor închegat pe lama cuțitului
sfîrîie focul cenușa se ridică-n spirale
bunica îmi spune că așa s-a dus și casilda
copiii ajung la dumnezeu în spirale

de-abia ajung la fereastră
văd cizmele frămîntînd zăpada
și crucile
după fiecare îmbucătură de carne o cruce

femeile pun perdele noi
rup ața cu dinții
aranjează icoane se spală
afară se ciocnesc pahare
bărbații dau țuică pămîntului
pămîntul suge ca vițelul din uger
așa se încălzesc morții care de fapt nu sunt morți spune bunica
ei sunt un fel de rude pe care le vezi foarte rar

fac cruce cu limba
o să fiu mare și-o să am cizme
o să dau pămîntului de băut
o să am barba țepoasă ca miriștea
o să pui perdele noi o să rupi ața cu dinții
și-o să mă chemi emil
hai la masă

las capul ușor pe pîntecul tău
se petrec lucruri ciudate în tine
ascult iarba cum crește
ascult zapada cum se frămîntă
zăpada nu vine totdeauna din cer
doar de sărbători
cînd bunica își dă drumul la păr
așa se încălzesc cei ce nu mai sunt tu spui că sunt
un fel de îngeri pe care îi vezi foarte rar

se petrec lucruri ciudate în tine
las capul ușor pe pîntecul tău
ascult lava fierbinte
și pruncii legănați în covată