kiki -
Acest text se află în Șantier
De vorbă cu luna
Înapoi mă îndrept
Să percep
Minciuna grimaselor rostite
Aprind lumânarea scânteii interioare
Să-mi arate ecoul umbrei deghizate
Într-un cuptor încins
De munca bunicilor descendenţi
Hotărâţi să mănânce
Sudoarea şi căldura eternului ogor
Otrăviţi de negura zilei
Presărate de acid sulfuric
Şi metamorfozaţi în copii paterni
Reiau convorbirea opacă
Cu speranţa înlocuirii interlocutorului.
Poezie:
Comentarii aleatorii