buruieni pe o cale ferată pustie
bicicliști care trec invariabil osteniți
toate acestea le priveam din mers lenevit
lasă-mi rest toamna asta

primește-mă printre lucrurile din poșetă
poartă-mă amestecat cu pixurile și cardurile
poate am să îți memorez legănarea coapselor
lasă-mi rest toamna asta

întinde-mă pe piele ca astă vară
dă-mi puterea să mă dizolv pe abdomenul plat
plajă curată spre care vin val după val
lasă-mi rest toamna asta

iar dacă tăcerea nu se aruncă înaintea unei mașini
tu pune-ți ochelarii de soare încet
e o prietena a mea care persistă uneori
pentru că mi-ai lăsat rest un număr de telefon
la care răspunde înfiorător toamna asta