din pielea monştrilor tăi îţi promit îmi voi croi o pereche de cizme

din colţii tăi pinteni din esofagul tău bici nemernic

...voi face o pereche de cizme

voi călări cu ele monştrii altora

şi îngerii lor

până vei urla trap implor

lasă-mi mie fulgii lor penele puful din ţipete

din fabrica lor de groază perna să-mi indes

să adoarmă animalul din mine să redevin om

*

cu tine imi fac educatia simturilor
pentru tine voi pune diacritice (la un moment dat)
nimic nu iti datorez pentru tine
cobor la armata poporului
la izvor nu mai urc

*

trec la capitolul pierderi america europa şi asia

îmi scurtez ocolul cât de lungă lesa din mâna ta

nu-mi mai lustruiesc incisivii cu periuţa electrică

gingiile cu deget şi sare mi le frec

până între amigdale

până în stomac

până maţele mi le scot şi ţi le arunc la picioare

împuţite afară cu ele să spălam să turnăm clor

să te scuipam din noi să te vărsăm

să facem împreună marea gargară

cu sângele meu (clişeu)

să ne bucurăm că este cald şi sărat

în bucate

nesimţitule

*

gâde abac
se iau aceste două cuvinte şi se introduc intr-o ecuaţie cu două cunoscute
se iau acestea două şi nici măcar o vibraţie un suflu o tresărire
se iau piatra şi aripa fluturelui (repet: vorbim si despre clişeu)
icebergul se ia şi se trage prin el o venă incă funcţională
fără să spunem nimănui fără să vrem ca cineva să ghicească

fără să ne imaginăm ca i-ar păsa cuiva