în camera mea cu ferestre pictate
copiii din vise aleargă pe cai
miroase a vară şi-a inimi răscopate
pe leagănul minţii tu cânţi la un nai

se-aude-n răstimpuri strigătul lumii
şi râd mai departe cu capul plecat
e ultima noapte când calc pe petunii
mi-e foame de viaţă mi-e dor de păcat

în camera mea cu uşi desenate
mi-e sufletul desenat pe tavan
câtă viaţă din moarte poţi naşte
întrebi căutându-mă-n van

în camera mea spânzurată de stele
cad ultimii fulgi de lumină din Rai
genunchii mi-s pietre şi palmele grele
un sărut aş fi vrut măcar să-mi mai dai

în camera mea cu lacrimi sculptate
copiii pe cai dau onorul final
am fost preaiubito doar o poveste
e timpul să plec la Marele Bal