Îmi place să te ţintuiesc în cuvinte,
Ca un ţăruş într-o pânză de cort.
Ici, colo, câte o idee,
Îţi înşurubez nestingherită,
Despre nimicuri, despre meandre ale sufletului,
Despre alegeri şi neajunsuri,
Despre nepotriviri şi simetrie,
Ca două burice de deget care vor să se oglindească.
Încă mă întreb
Dacă te văd în toate dimineţile
Sau doar te desenez din memorie,
Nu mai contează,
Axiomele nu trebuie demonstrate, îmi spun.