dimineața aud vrăbii aud orașul aud poarta vecinilor
sunt un om banal
primele raze mă despică în fulgi
dispar în suburbii la muncă și e iarnă

mă fascinează moldovencele de peste prut
sunt nopți în care visez cahulul lacul sau iazul
unde la miezul nopții
făceam baie în apa lui decembrie

oleg înota bine
nu mai știu nimic despre el
parcă ar fi un secol îndepărtat
de care nu îmi pasă
sora lui a murit otrăvită
asta îmi aduc aminte rar
când e vifor afară

pentru că iarna
o mai aud cântându-mi la pian
îi privesc părul timid
de afară aud glasul copiilor vorbind o rusă dulce
clapele se zbat să îmi spună ceva
e doar un vis îmi zic

dimineața aud cele mai frumoase lucruri
apoi mă dezmeticesc greu
ca un steag găurit într-o zi de sărbătoare