într-o zi-mi vor muri toți dușmanii
tranșeele lor vor deveni banale muzee în mine
ura va rămîne o mîzgă uscată lăsată de melci
pe trupul fîntînii secate din noi
baionete cu invidia ruginită vor adormi
mă vor uita ca pe-un actor nesemnificativ
rătăcit la un capăt de scenă
iar caii caii vor muri purtîndu-și schijele
ca pe niște medalii în paradisul lor albastru și rece
doar eu voi privi țintuit pe pînza acestui tablou
în uniforma unui tînăr sublocotenent
de geniu