După ceasuri aride din zi
Când măsor doar impulsuri și unde,
După ore tocite de-amurg
Când prin iarbă dansez
Printre spații difuze,
Sau, din înmănușatele-mi mâini
Cu alții puterea-mi încerc,
După ce-ntregul corp
Îmi țipă-n urechi:
“Ajunge pe azi! Vreau repaus!”
Zilnica-i porție
De inerție cerând-o,
Mă opresc din tumultu-mi
Și-a poeziei albă haină o-mbrac.

Către zare privesc:
Muntele mă așteaptă
Sus, în recele aer
Dragoni verzi se rotesc.
Printre pietre și ghețuri
Voi urca iar pe-acest
Drum de vis.

Tălpile-mi s-au tocit,
Presărat-am genunchii-mi
Peste văi de granit,
Dar continui să urc,
Mă târăsc spre zenit,
Spre acest depărtat,
Iluzoriu și fals
Paradis.