Cu călcâiul stâng
al dimineții sparg felinarele
nopții azvârlite tridimensional
în jumătatea de planetă ce clocește
ouăle somnului.

Cu brațele amiezii
zgâlțâi trufia soarelui
așteptând să-i cadă razele
cum cad măslinele din măslin
în grădina mea de speranțe
să le adun arșița.

Cu sângele amurgului
colorez tigva tristeților mele
înecată într-un stol de porumbei
cocoțat în podul răsfățului.

Din coarnele nopții
clonez un bizon ierbii
ascunse în cromozomii rex humus
ambivalent s-o rumege
ca pe o necesitate
bizară.