ea
stă pe culmea dealului e foarte dimineață
între ceață și cer
aproape roz dulce și țeapăn în același timp vreascuri și vaiete sau poate
copaci
și peste toate dașa

o movilă

de iută
din ce în ce mai aspră
ca o biserică slută lovită de toacă
târâtă la vale
iarbă uscată inadaptat de înaltă
și-un frig mărunt în cristale
ca un curaj

la marginea lumii treceau cai
era și un punct de stație și o stație
cu puncte mici poate erau oamenii
pe care-i strigase chircită
peste păsări
poate erau păsările și n-aveau voie

vântul se mișca mereu și dașa urla
sus pe deal
dașa are fustă fular scurtă de lână
morți și degete moi dașa știe
că nu e deajuns până la
mare mai e
mult