mă ţine de mână
cel care traversează spiritele
ştie
orice cuvânt poate întoarce
un urs care mănâncă păsări
din livada de nori vişinii
ploaia unge acoperişul cositorit
trupul iubitei curge prin jgheaburile vecinilor
pisica dă cu gheara şi scuipă
mă trezeşte larma ideilor
deschid o fereastră spre lumea din cărţi
pereţii de peşteri picură la schimbul de aer
mergem după sunetele scăpate din lesa
omului bun vorbesc primul
îi împrumut sânge să facă semn
zilei în care mi-au crescut aripile
rămân cu mirosul spaţiului de creaţie
iubirea este singura limbă vorbită
în cer
ultima data când am întrebat
ce sunt luminile acelea pline de escare
mi-a răspuns
basarabia
Poezie:
Comentarii
originalitate
Ottilia Ardeleanu -
şi vibraţie. remarc finalul din cele şase versuri.
da, ce înseamnă "să traversezi spiritele"!
aproape că trece neobservată poezia aceasta şi e păcat.