…Se înalță zmeul,
furtunile-i sorb zborul
ca o liniște abruptă
smulsă copilăriei.

Nu trebuie frânte aripile
sub ele se nasc așteptări
prin care se ridică
visele clădite spre cer.

Doar gânduri aprinse
mă împing în foc
în ape străine sa-l sting
și să vâslesc
spre mare.

Sparg tiparul cuvintelor,
las înțelesul furat
pe buzele îndrăgostiților.

Simt apropierea
dorinței pătrunsă
in clepsidra trupului tău
împrăștiind nisipul.

Mă chinuie somnul
spintecat de vise
și iluzii
încât luna,
se furișeaza din fereastră
ascunsă,
într-un măr pitic

Nu văd, nu aud,
doar fioruri
mă străpung
și-mi lasă
neîntâmplate pălaceri
în surâs.

Îmi caut tăcerea
ascunsă,
am uitat totul
sunt după o bucurie
cu imagini închipuite.

…… Doar eu
aștept dimineața
sosirii din depărtări sfidate.

Gasesc răcoarea,
și roua florilor
sarutată de soare
pe umerii fluturilor
păcăliți de vise.

Minunea care
te așteaptă
e o lacrimă înflorită,
arde dorul
cu flăcări
întețite de
măsurarea clipelor
alungite.

Fulgerul sosirii
îmi umple nerăbdarea
de patimi,
ca un izvor de credință.

Vom ajunge
în lumea de basm a iubirii
împreună
la timp..