Îți amintești iubito? Te-am întâlnit pe Marte!

Veniseși să deretici albastrul decrepit.

Sculptai în bronz o rază. Atunci eu te-am ochit

Și te-am închis în mine, ca Shakespeare într-o carte.

Îmi bați în piept cum bate rățușca în găoace

Când îi e dat să iasă afară din albuș.

Îmi colorezi azurul cu râsu-ți jucăuș

Că tot inimograful în cercuri se desface!

Te-aș mai reține-o vreme, măcar pân'la solstițiu

Să scriem un poem în doi, pe firmament,

Apoi să-ți las nisipul strivit ca testament

Și lumii să dezlege un tâlc, drept exercițiu.