drumuri netede începeau de la frunte
iar aleile se prelungeau
pânǎ hǎt departe
Luna contrast
pe un fond negru lucid
mai așeza ca un tablou
o imagine nedeslușitǎ
niște umbre poate de licurici
rǎtǎcind în zori
în vis
îngeri zburau în sfere dreptunghiulare
nu uita de haina cǎptușitǎ
cu material ieftin
de jertfele aduse
lui Morfeu
vroia sǎ se spele de pǎcate
ca o zdreanțǎ în doliu
devenitǎ imaginație gri
sǎ nu mǎ crezi
i-ar fi spus lui Dumnezeu
îi lipsea alcoolul
precum frumosului antonimul
buza de sus se strâmba a scârbǎ
iar perechii
îi era dor sǎ o atingǎ
mersul simetric
dar cǎzând vertical
pânǎ la nuanța cea mai închisǎ
o obosise
tabloul era totuși
pictat de un orb

se contempla acum
cu ochi narcisiști
vedeți dar nu atingeți
ar fi zis cu arome de parfum
alții puneau mucuri de țigarǎ
într-o scrumierǎ comicǎ
fostǎ fructierǎ dacicǎ
nu mai fumați
ar fi rǎspuns
sǎ punǎ resturile înapoi
li se dǎdea voie

timpul ca un regizor
de comedii ieftine
cu maimuțe tentative de tigri dresați
imitații de circ
ar fi iertat-o
nu i-ar fi dat un rol
ar fi bǎut duzine de sticle
fǎrǎ ca el sǎ vadǎ
stǎtea și aștepta paralizatǎ
un șantier în lucru
ce amenința cǎ totul va fi
dǎrâmat
în patul care sforǎia gemea
duhnea blond