atunci
când ți s-a vindecat rana
când ți-ai închis inima între coperți
și ai descoperit vânătăi pe gânduri

atunci
te-am rugat să mă ierți.

mi-ai spus
(regret acum c-am uitat)
că tu ești ca mura din vrejul țepos -
s-o culegi se cere
curajul ursului pofticios

și-am plecat...

urmărit sunt de pașii dorinții
de-a te zdrobi între pleoapele minții
de a-ți culege nectarul dezbobocirii
în sufletul meu rustic și lud
rotund și adânc
precum craterul muntelui hood.

m-ai iertat.

mă-ntorc să beau vinul doftan
și să mă fac iar uragan...