nevăzut ți-e popasul, firavă pomenire,
struguri copți la fereastră spre A Doua Venire.
răcoros ca descântul ce apasă pe ziduri
umbrele te mai cată implorând printre riduri
te așteaptă un ficus într-un colț supărat
astă noapte îmi pare ca prin vis te-a strigat
numai liniști vernile conturând izuri fine
mai ciocneau lingurițe ca să spună de tine
în bocaluri, esențe picurate de ceas,
cești de ceai toropite te bârfesc la taifas
prin dulap, o nucșoară cu-oregano se ceartă,
dacă-ai fost ca hyacintul într-o vază cam spartă,
dacă-ai fost ireală ori ai fost desenată
pe cutii de cacao, ca o umbră ciudată