gânduri fără cuvinte
turmă de stele rătăcind mai mereu calea laptelui
dau năvală, înconjurându-mă,
ca un roi de albine.
dacă aș începe să mă agit ca să le sperii
aș cădea sub povara zumzăitoare
dar așa, prefăcându-mă că nu știu nimic (și le păcălesc)
le apuc, unul câte unul (gândurile)
și ne jucăm de-a șoarecele și pisica
până le obosesc bine
și le las fără suflare
pe pragul buzelor.
de cele mai multe ori adorm fără să bag de seamă
când le-am terminat (gândurile, nu cuvintele)
dar nu-i bai,
mâine-i o nouă zi
și alte gânduri, roiuri, minute...