Te-am chemat iubite, la intersecția dintre abscise,
când ceasul din parc, inimitabil, va bătea ora zero,
Ox și Oy terorizau prin cuvinte ischemice și precise
ca niște semidreapte închise, în iubirea lor, ca un O,
foarte rotund și foarte interminabil, repetitiv,
aruncat pe fereastra singurătății ca un obiectiv
comun, ipocrit, foarte egoist, ca un modern prezervativ
recunoscut la nivel mondial doar ca un obiect subiectiv!