dacă te-aș lua de un deget
degetul mic
ai merge cu mine, așa, un pic
ca doi bărbați bine hrăniți
așa, un picuț, prin deșert?
știi, ne-am putea deghiza în femei
în struț, unu` alb, unu` roș
sau, și mai bine, cămile
tu juma`, eu un sfert de cămilă

dar dacă te-aș trage de vârful degetului
te-ai împotrivi mult? și dacă, să presupunem, cu aripa dreaptă ți-aș face vânt
și cu stânga ombrelă?
un cort?
o oază de liniște, liliachie, o citronadă cu pai roz, pe-o tipsie de oase roz, de poet?
așa
și-un jacuzzi, zburător și foarte cochet, cu fecioare?
cu spinări coapte? ca lira?
un paj? o baladă?

nici dacă, proptit în acest craniu de coiot sfânt, ca un țăruș de fulgere, ți-aș cârpi una?
te-ai împotrivi din călcâi, și-nvârtindu-te, mai trage tu înapoi, de un cot, ca pe nevasta lui Loth?

de-aș lua-o singur, așa, prin deșert
m-aș plictisi pe mine de moarte, apoi m-aș certa, mi-aș da palme
de ce te-am lăsat, suflete, între două deșerturi
ba în toate deșerturile – m-ai completa tu,
cu spatele și cu toată pielea trasă în cap-
așa că, singur, vezi? nu mă pot îndura

deci, să te plimb înc-o dată cu lingurița de zahăr rozie
așa, făcut la psihic,
prin raiul degetelor?