I morti maturano,
il mio cuore con essi.
Pietà di sé
nell'ultimo umore ha la terra.

Muove nei vetri dell'urna
una luce d'alberi lacustri;
mi devasta oscura mutazione,
santo ignoto: gemono al seme sparso
larve verdi:
il mio volto è loro primavera.

Nasce una memoria di buio
in fondo a pozzi murati,
un'eco di timpani sepolti:

sono la tua reliquia
patita.

-------------------- Traducere (Dănuț Grădinaru)

Metamorfoză în urna sfântului

Morţii desăvârşesc,
inima mea cu ei.
Milă de sine
în ultima umezeală are pământul.

Mişcă în geamurile urnei
o lumină de copaci lacuştri;
mă devastează obscura mutaţie,
sfânt necunoscut: gem a seminţe semănate
larve verzi:
chipul meu e primăvara lor.

Naşte o memorie de întuneric
în adâncul fântânilor zidite,
un ecou de timpane îngropate:

sunt relicva ta
pătimită.