de ce m-ai închis aici doamne între oamenii aceștia străini urîți și sălbatici tată nu mi-am ras azi obrazul dar nu barba ci rușinea mă devorează pe dinăuntru sunt gol în fața ta doamne și timpul curge la fel de dureros ca sîngele dintr-o venă tăiată de la o mînă doar una pentru că nu am părinți îi port în tine pe ambii și nimeni nu îmi șterge lacrimile cînd urlu în mine fiindcă nu am voie să urlu în lume știi nopțile acestea sunt oarecum halucinante iar oamenii da fiii tăi doamne atît de ireali!
mi se aduce pe tavă mizeria vieții pe care am vomitat-o pînă acum și mă pun să o înghit dumnezeule pentru că nu am voie să-mi strig dorul de lume de atîtea ori m-am privit în oglindă și vedeam un om căruia i se înmulțesc ridurile cu fiecare zi care se stingea ca să dea drumul la insomniile mai delirante și îmi venea să sparg oglinda aceasta blestemată în care te văd îmbătrînind în mine tată
acum se întîmplă să mă plimb serios pe stradă și să văd cîte o fantasmă alergînd după troleibuz sau coborînd scările și îmi dau cîte o palmă pentru că tu nu ai putere să mă plesnești oamenii din jurul meu zîmbesc iar eu plîng în hohote în mijlocul mulțimii și îmi acoper fața cu palmele ca oamenii să creadă că rîd așa se întîmplă să merg mai departe cu doar vocea mea în monologurile pe care le port cu mine de la o vreme în oricare circumstanțe nouăzeci și șase de ore numai tu știi ce ai făcut cu mine nouăzeci și șase de ore după care m-am trezit sclav în curtea dușmanului tău - nu nu nu - nu tu îmi trasezi soarta în astă viață nu îngerii tăi mă ridică pe verticală la greu ci eu cu mîinile și picioarele mele îmi pictez traiectoria vieții așa cum mi-o doresc și îmi pot construi una perfectă pășind cu stîngul fiindcă nu cred în superstiții și nici în coincidențe dar știu că tot ce e făcut intenționat se pedepsește de asta nu fac nimic intenționat acum zi-mi zi-mi și mie
atunci cînd a pornit ploaia odată cu piesa lui eminem în care ploua știai că mi-am uitat umbrela acasă și că nu port niciodată toamna căciulă?

șase octombrie două mii opt