greața de egoism și ploaia de stele
întinate cu glorii ușoare de leu
plictisit de jungla emulațiilor grele
în imanența dulce fără dumnezeu

mă fac să umblu sub soare hai-hui
să nu mai văd nevăzuturi aprinse
cum stau ca și candele uitate în cui
că-n lume nu-s bunuri în ele cuprinse

e textul formal mai bun decât toate
de aceea sunt mândru că pot muri
neștiut de cine e vrednic și poate
cuprinde minuni de cuvinte-n a fi

căci ce semnificații au materii grele
când formele storc noroaie din stele