fiecare dimineață este o alergare
între a fi sau a nu fi
când toate apele au culoarea înecului

într-o cameră fără umbre
doar gânduri metalice se întretaie
cu vibrări de negru
îmi ating oasele cu unghia
nu m-am cunoscut niciodată până la sfârșit
mor într-o lume imaginară

între două vieți
se ascunde un devorator de himere
cu fața îngropată în pământ

aceeași iubire în imagini suprapuse