să mori aşa cu ţîrîita ca-ntr-un teatru ieftin
pînă şi-n balcon poţi aprinde lumînările
închipuie-ţi cum vin regizorii pe rînd
c-un rubik în mînă cînd tu n-ai rezolvat
chestia asta niciodată îţi arată
enunţul problemei paşii rezolvării
cîte unul ţi-l răsuceşte apoi te provoacă
să repeţi te fîstîceşti şi vine
unul tembel îţi chinuie nervii
cu gradele lui de libertate
apoi descoperi c-a înlocuit
un pătrăţel cu altă culoare
cînd să zici fir-ar al dracului
realizezi că de fapt n-a fost
chiar ieftin nu eşti nici în balcon
e o piesă-n studio da-ntîmplător lipsea
scenaristul tu stai în primul rînd
tocmai te-a călcat un actor pe degetul mare
actriţa principală s-a cam ambalat
pe nas îţi stăruie un strop de salivă
cvasişoşonii primiţi la intare s-au ferfeniţat
deh ai emoţii iar nesimţiţii ăia fumează pe scenă

în fine se termină intervenţia chirurgical-intelectuală
ieşi din anestezie dai buzna în lume dezbrăcat
de orice idee culturaliceşte validă
cînd să scrii oda brichetei în parcul mare
constaţi ca n-ai decît chibrituri
prin buzunar şi-un malboro rupt
în rest cam plouă

...
la garderobă tanti (încă?) distribuie diacritice
... ţţţ-ar!