aer torid/
obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet
trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac
fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună
nu vrei o lingură/ draaaagă
trece prin foc și lasă în urmă
o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii
în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură
descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde
trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc
așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm
visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie
poate că trăiesc într-un timp paralel
și-am ajuns aici din greșeală
unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase
de pe trotuar
o omidă verde iese din plasa cu piersici
pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge
zâmbim complice-eu și tu-
la singura tipă care așteaptă cu noi de mult timp
zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat

și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm
până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim
pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior
bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ să nu mă mișc/să nu intervin/să nu țip
porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun
mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum