A fost un timp când pajişti, crâng, izvoare,
Pământ, priveliştile toate,
Îmi apăreau fermecătoare
Şi în lumină-nveşmântate,
În prospeţimi de vis şi în splendoare.
Azi ele nu mai sînt ca altădată;
Oriunde aş privi,
Noapte sau zi,
Nu le mai văd cum le vedeam odată.

Şi azi sînt curcubeie
Şi roze pe alee;
Cu drag luna se-arată
Privind în jur când cerul e senin,
Şi-n noaptea înstelată
Curg ape-atât de lin;
Iar răsăriturile tot superbe naşteri sînt;
Dar oriunde aş merge astăzi, ştiu
Că s-a mai stins o strălucire pe pământ.

Acum, când păsări cântă în frunzare,
Şi când mieii sar în goană
Ca-n sunet de darabană,
Doar eu în gânduri triste m-adâncesc;
Dar la un glas, tristeţile-mi se risipesc
Şi sînt iar tare;
Prin râpi, cascade sună din trompete vii:
Că sufăr, anotimpul n-are vină;
Aud ecouri cum în munţi suspină,
Şi vânturi vin din ale somnului câmpii,
E veselă natura toată;
Mare şi glie
Sînt numai bucurie,
Şi cu Florar deodată,
Orice-animal se desfată;
Copil preafericit,
Aş vrea în juru-mi să te aud strigând
O, păstoraş iubit!

..............................................................

Cântaţi deci, păsări, vesel cânt în cor!
Şi să zburde mieii-n goană
Ca-n sunet de darabană!
Vom fi şi noi, în vis, în ceata lor,
Fluierând, dansând pe plai
Şi simţind cu-al lor alai
Bucuria lunii mai!

Chiar dacă strălucirea de-altădată
A fost pe veci privirii mele luată,
Şi azi nimic nu poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă ce-am trăit-o noi
Şi-a florii măreţie sublimă-n acel ceas,
Nu ne-ntristăm, luând puteri din ce-a rămas.

---------------------------------------------------------------

There was a time when meadow, grove, and stream,
The earth, and every common sight
To me did seem
Apparelled in celestial light,
The glory and the freshness of a dream.
It is not now as it hath been of yore;--
Turn wheresoe'er I may,
By night or day,
The things which I have seen I now can see no more.

The rainbow comes and goes,
And lovely is the rose;
The moon doth with delight
Look round her when the heavens are bare;
Waters on a starry night
Are beautiful and fair;
The sunshine is a glorious birth;
But yet I know, where'er I go,
That there hath past away a glory from the earth.

Now, while the birds thus sing a joyous song,
And while the young lambs bound
As to the tabor's sound,
To me alone there came a thought of grief:
A timely utterance gave that thought relief,
And I again am strong.
The cataracts blow their trumpets from the steep,--
No more shall grief of mine the season wrong:
I hear the echoes through the mountains throng.
The winds come to me from the fields of sleep,
And all the earth is gay;
Land and sea
Give themselves up to jollity,
And with the heart of May
Doth every beast keep holiday;--
Thou child of joy,
Shout round me, let me hear thy shouts, thou happy
Shepherd-boy!

.................................................................

Then, sing, ye birds, sing, sing a joyous song!
And let the young lambs bound
As to the tabor's sound!
We, in thought, will join your throng,
Ye that pipe and ye that play,
Ye that through your hearts to-day
Feel the gladness of the May!
What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind;