poem cu geamuri fumurii

imaginea utilizatorului yester

în aortele mele e liniște
ca după asaltul de la waterloo
te invit la un pahar de merlot
lângă o teracotă veche
verde
de unde putem scruta capitala

rujată discret
cu părul de cafea prăjită și unghiile mici
în nuanța lujerilor
am impresia
că lumina cade peste sutienul tău
ca un roi mut

cred că ești plictisită
un fulger
te face să tresari
cum pianistul apasă o clapă umedă
greșită

în povestea aceasta am rămas eu
răsturnând lumea pe umăr
culorile semafoarelor se schimbă
cameleonic
simt viața mea pulsând în ele
și e o noapte ca prima noapte a lui
adam

Comentarii

ultimele 2 strofe sunt miezul poemului... /un fulger te

ultimele 2 strofe sunt miezul poemului...
/un fulger
te face să tresari
cum pianistul apasă o clapă umedă
greșită

în povestea aceasta am rămas eu
răsturnând lumea pe umăr
culorile semafoarelor se schimbă
cameleonic
simt viața mea pulsând în ele
și e o noapte ca prima noapte a lui
adam/
finalul foarte puternic ...
expresia ,,parul ca o cafea prajita''mi se pare usor fortata in intentia de a gasi ceva inedit...nu stiu, e doar o parere